Bichonii havanezi reprezintă una dintre cele mai drăgălașe rase de câini. Cine-și ia drept animal de companie un bichon havanez știe că va avea parte de un mic prieten pufos, deștept, nu foarte activ în mediul exterior, care nu are nevoie de foarte mult spațiu, dar căruia îi place să stea în preajma oamenilor și e foarte jucăuș. Cu alte cuvinte, un companion pe care-l poți lua cu tine oriunde te duci. Să descoperim împreună câteva lucruri interesante despre bichonul havanez:
Originea bichonului havanez

După cum ne puteam aștepta, bichonul havanez își are originile în Cuba (singura rasă de câini ce se poate lăuda cu acest lucru), primind numele de la Havana, capitala acestei insule din mijlocul Mării Caraibelor. El este descendentul lui „blanquito de la Havana” (micul câine alb de Havana), o rasă dispărută care se trăgea, la rândul ei, din bichonul de Tenerife (rasă ce fusese adusă în Cuba, în secolul 16, de către fermierii și nobilii spanioli și din care se trag, de fapt, toți bichonii). La jumătatea secolului 19, havanezii deveniseră atât de populari, încât mai toate personalitățile vremii aveau unul. Printre acestea: Regina Victoria și Charles Dickens. Și mai toți baronii zahărului din Cuba.
Rasa a trecut prin momente grele în timpul Revoluției Cubaneze, din anii ‘50, când a fost la un pas de dispariție. Noroc cu câteva familii de cubanezi, exilate în Costa Rica și Florida, care au reușit să o păstreze, grație celor 11 exemplare salvate. După care, la jumătatea anilor ‘60, în Statele Unite s-a desfășurat un program de reproducere a bichonilor havanezi.
Personalitatea bichonului havanez

Bichonul havanez e un câine de companie excelent, care se atașează foarte rapid nu doar de oamenii maturi ci și de copii. Havanezul e afectuos și are un temperament jucăuș. Este un câine inteligent, vesel și sociabil, se poate împrieteni instant cu oamenii și cu alți câini sau pisici. În plus, havanezul e ușor de dresat, dar nu răspunde bine dacă este supus unei discipline dure. Important de menționat că bichonul havanez e foarte sensibil la tonul vocii. În consecință, nu te va asculta dacă tonul vocii e prea blând. Trebuie să-i vorbești calm, dar cu o voce autoritară.
Istoria bichonilor havanezi dezvăluie faptul că aceștia erau câini de circ, iar acest lucru vine, probabil, din abilitățile lor de a învăța cu rapiditate, dar și pentru că acestei rase îi place să facă diverse lucruri pentru alții. Dacă havanezul tău nu e suficient de socializat, e posibil să devină timid în prezența persoanelor străine. De fapt, această rasă poate fi, în egală măsură, timidă și agresivă, în funcție de „educația” care i s-a oferit. Dacă îl dresezi cum se cuvine, havanezul nu va căpăta „sindromul câinelui mic” (care poate avea diverse manifestări, precum săritul la stăpân sau la alți oameni și câini, nerespectarea comenzilor etc).
Bichonul havanez e un câine deștept, care latră mult

La fel ca orice alt câine, havanezul are nevoie de un dresaj corespunzător. Precum aminteam mai sus, această rasă răspunde foarte bine la dresaj, poate învăța tot felul de trucuri pe care să le efectueze cu multă agilitate. Pe lângă faptul că servește drept un foarte bun câine de companie, bichonul havanez este și un excelent câine de terapie, atunci când este socializat în mod adecvat.
Una dintre principalele probleme pe care le poate întâmpina posesorul unui bichon havanez este că acesta are potențialul de a lătra foarte mult. Precum ceilalți câini de talie mică, havanezul are tendința de a lătra atunci când vede o persoană nouă sau un lucru nou care-i atrage atenția. Dacă de la bun început reușești să stabilești o relație corectă cu el, vei reuși să-l scapi de acest obicei uneori neplăcut. Arată-i că tu ești „șeful”, cel pe care trebuie să-l urmeze.
Comportamentul bichonului havanez cu copiii și alte animale

Bichonul havanez e un foarte bun câine de familie, extrem de afectuos cu toată lumea, inclusiv cu copiii de toate vârstele și cu alți câini și animale. Pentru că are, însă, talia mică, poate fi accidentat cu ușurință, deci e important să înveți copiii cum să se poarte în prezența lui.
Sfătuiește copiii mici să nu se apropie de el când mănâncă sau când doarme și să nu încerce să ia mâncarea din fața câinelui. Niciun câine, oricât de prietenos ar fi, nu trebuie lăsat singur cu un copil mic, nesupravegheat.
Sănătatea bichonului havanez. Cât trăiește bichonul havanez

În general, havanezul e o rasă sănătoasă, dar, ca orice câine, are nevoie de îngrijire permanentă. În general, bichonii havanezi au o durată de viață de până la 14-15 ani. Sunt predispuși la alergii (la polen, iarbă, purici) care le pot afecta calitatea vieții – havanezul care a dezvoltat o alergie se scarpină, se purică și are probleme cu pielea.
Nu toți bichonii havanezi fac bolile de mai jos, dar e bine de știut că ele se pot „lipi” mai ușor de această rasă:
- Displazie de șold – o boală degenerativă în care încheietura șoldului slăbește din cauza creșterii și dezvoltării anormale.
- Displazie de cot – similară cu displazia de șold.
- Condrodisplazie – o boală genetică greșit asociată cu nanismul, care se manifestă prin faptul că patrupedul are membrele prea scurte pentru rasa respectivă.
- Cataractă – opacitatea ochiului, care duce la pierderea vederii.
- Surzenie – un proces ireversibil, care poate fi ținut în frâu prin medicație și chirurgie.
- Luxație patelară – o problemă des întâlnită la câinii de talie mică, fiind cauzată de faptul că cele trei oase – femurul, tibia și rotula – nu sunt aliniate cum trebuie.
- Suflu sistolic – o secvență de sunete ce apare în timpul ciclului de bătăi ale inimii produs de sânge în inimă sau în apropierea sa.
- Insuficiența valvei mitrale – apare în special la câinii în vârstă, la care valva mitrală începe să dea rateuri, împiedicând sângele să pătrundă în atriul stâng. Consecințe: hipertensiune, sânge în plămâni, infarct.
Îngrijirea bichonului havanez. Cât de mult năpârlește

Blana bichonului havanez e groasă, dar mătăsoasă, moale și ușoară și nu năpârlește cu ușurință. Havanezul are blana lungă, iar aceasta poate fi linsă sau cârlionțată (ondulată este ideală pentru concursurile de frumusețe). Blana poate fi de culoare albă, neagră, negru și gri, bej, gri etc.
Mulți posesori de bichoni havanezi preferă să-și tundă patrupezii, pentru a-i putea îngriji mai ușor. Dar în cazul în care vrei să mergi cu havanezul la un concurs de frumusețe, trebuie să-i menții blana lungă și să te aștepți la un lung și costisitor proces de îngrijire. Blana lungă trebuie periată zilnic, pentru a nu se încâlți, iar bichonul trebuie îmbăiat frecvent. Un sfat bun este să-i ții blănița tunsă deasupra ochilor, pentru a preîntâmpina iritațiile oculare. În plus, havanezul arată mai drăguț cu acea zonă tunsă.
Bichonii havanezi au tendința de a avea ochii umezi, rezultatul fiind petele cauzate de scurgerile lacrimale. Și totuși, lăcrimarea în exces poate fi semnalul unei probleme cu ochii patrupedului, așa că o verificare la veterinar e de dorit. Poți îmbunătăți aspectul havanezului în zona ochilor curățându-i în permanență blănița de sub ochi (zilnic, cu o cârpă umedă). Pe piață există și produse de albire, special pentru a înlătura acele pete deranjante care se formează din pricina lacrimilor (unul dintre acestea poate fi cumpărat de aici).
Spală bichonul havanez pe dinți de două-trei ori pe săptămână, pentru a înlătura tartrul care se formează și bacteriile din interior. Periajul poate fi făcut și zilnic, pentru a preîntâmpina bolile gingiei și respirația urât mirositoare.
Taie-i unghiile o dată sau de două ori pe lună, în cazul în care câinele nu e activ și nu și le tocește în mod natural. Dacă-l auzi că face zgomot cu gheruțele pe podea, atunci e momentul să i le cosmetizezi. Havanezii au obiceiul să sară pe tine de bucurie, așa că îți vei face inclusiv ție însuți un bine.
Perie havanezul de când e mic și examinează-l cu atenție în mod constant. Privește-i lăbuțele, urechile, ochii, uită-te în interiorul gurii pentru a depista eventuale probleme cu dinții, verifică-i pielea. Fă din rutina îngrijirii o experiență pozitivă, pentru a nu-l speria. Laudă-l când stă cuminte la verificat și premiază-l, pregătind terenul pentru vizitele la veterinar.