Stăpânii de câini nu încetează să fie fascinați de capacitățile extrtaordinare ale companionilor lor. De multe ori, încercă să ne comparăm câinele cu noi înșine, gândindu-ne, de pildă, la diferențele dintre cum percep câinii și oamenii mirosurile sau sunetele. Unul dintre aceste topicuri e legat de modul în care câinii pot vedea (sau nu) în întuneric.
Conform veterinarilor, vederea este cumulul mai multor lucruri:
- Capacitatea de a percepe lumina și mișcarea
- Perspectiva vizuală
- Câmpul de vedere
- Adâncimea câmpului vizual
- Acuitatea vizuală
- Culorile
Punctul de plecare este să înțelegem cum au evoluat câinii – care sunt caracteristicile lor și cum e influențată vederea acestora. Câinii erau prădători naturali, iar inițial erau „vânători” nocturni. Caninii sălbatici, din care au evoluat drăgălașii noștri companioni de azi, erau „crepusculari”, adică erau activi, de regulă, între apus și răsărit. Erau capabili să localizeze prada și mișcările în lumina difuză, urmând a o servi la „cină” sau la „micul dejun”.
Structura ochiului canin
Pentru a putea să se descurce în întuneric, ochii câinilor, precum cei ai pisicilor și ai altor mamifere, au o pupilă mai mare decât cea a omului. În structura anatomică a ochiului, retina are celule sensibile la lumină (denumite celule cu bastonașe) care ajută animalul și omul să vadă în condiții de lumină redusă. Câinii dispun de mai multe astfel de celule. Retina lor are, de asemenea, celule cu conuri, care determină culorile pe care le poate vedea câinele.
Capacitatea animalului de a vedea în întuneric e influențată de frecvența critică de fuziune a clipitului, adică frecvența cu care lumina nu mai apare în timpul clipitului (ceea ce înseamnă că apare ca o iluminare constantă). Cu cât o specie se mișcă mai rapid prin mediul ei, cu atât această frecvență este mai mare.
Dar arma secretă a câinilor în privința capacității de a vedea în întuneric este o parte a ochiului său, care se numește tapetum lucidum. Aceasta acționează ca o oglindă în interiorul ochiului, reflectând lumina care pătrunde în el și oferindu-i retinei altă posibilitate de a o înregistra.
Prin urmare, câinii pot vedea în întuneric și în alte medii slab luminate mai bine ca oamenii.
De ce lucesc ochii câinilor în întuneric?
În mod sigur ai observat privirea verde-gălbuie a prietenului tău, strălucind în întuneric, precum farurile unei mașini. Sau în fotografiile pe care le faci cu flash-ul, în medii întunecate. Ceea ce vezi, este un fenomen cauzat de tapetum.
Suprafața strălucitoare a lui tapetum respinge orice lumină care nu a fost captată de celulele fotosensibile în retină, oferind fotoreceptorilor o a doua șansă de a capta lumina redusă care pătrunde în ochi.
Tapetum face chiar mai mult: amplifică acea lumină cu ajutorul unui fenomen numit fluorescență.
Acesta contribuie la accentuarea luminozității dar, în același timp, modifică ușor culoarea luminii care se reflectă. Toate schimbările din interiorul ochiului fac ca tapetumul câinelui să reflecte de până la 130 de ori mai multă lumină decât ochiul uman. De aceea, câinii sunt de cinci ori mai sensibili la lumină decât suntem noi.
Abilitatea câinilor de a vedea în întuneric este mărită și datorită câmpului lor vizual lărgit: majoritatea patrupedelor au un câmp de viziune cu un unghi de 250 de grade, comparativ cu al omului, care e de circa 190 de grade.
Iată și un video interesant despre cum văd câinii lumea