De ce ling câinii oamenii? O chestiune de interpretare – spunem că „ling”, dar la fel de bine putem spune că ne pupă. E cert, însă, că multor patrupezi le place să facă acest gest, iar noi empatizăm imediat, considerându-l un moment de afecțiune majoră. Unii câini sunt mai „pupăcioși” ca alții, iar pentru o bună parte a lor, acesta devine chiar un comportament compulsiv. De aceea, înainte de a lua vreo măsură în acest sens, mai întâi trebuie să le înțelegem motivația.
Veterinarii sunt de părere că linsul poate fi interpretat drept reprezentarea unei palete largi de comportamente – expresia afecțiunii, nevoii de atenție, a nevoii de joacă sau pur și simplu o experiență senzorială, din dorința de a vedea ce gust are persoana pe care o ling. De asemenea, poate fi un comportament pe care l-au deprins ca rezultat al unei atenții pozitive ce li s-a acordat. De exemplu, dacă faptul că prietenul tău are obiceiul să te lingă pe obraji iar tu râzi de fiecare dată, el consideră că e încurajat și va repeta comportamentul.
Toți câinii simt nevoia să-și lingă stăpânii
Dar nu doar medicii veterinari au explicații, ci și specialiștii în comportamente canine. De pildă, Joel Silverman, autorul cărții What Color is Your Dog, spune că există diverse grade de intensitate a acestui tip de comportament la câini, după cum există diverse grade de toleranță din partea oamenilor, iar motivele pentru care câinii sunt dornici să lingă oamenii sunt multe.
Ca multe lucruri ce provin din lumea canină, nu există o explicație supremă pentru care câinii obișnuiesc să lingă oamenii. Cert este că majoritatea acestor „acțiuni” pot fi atribuite fiecărui câine în parte și personalității lui. Silverman a observat că un mare procentaj al câinilor care ling oameni au un comportament supus, asta neînsemnând însă că patrupedele cu caracteristici dominante nu simt nevoia să-și lingă stăpânii. Într-un grup de câini, cel supus va simți dorința de a-l linge pe câinele alfa, ca modalitate de a-și arăta respectul ierarhic.
Nevoia de sare
Tot Silverman explică faptul că linsul poate fi un comportament deprins în timp. Probabil știi sau nu că majorității animalelor le place gustul sărat și au nevoie de el. De altfel, în unele pășuni pe care pasc vacile se află un drob de sare pe care acestea abia așteaptă să-l lingă atunci când iarba pe care o pasc e crudă (și dulce). Câinii au nevoie și de sodiu, așa că e foarte probabil ca atunci când câinele tău te-a lins întâmplător, să fi simțit gustul sodiului. Și a învățat în timp că de fiecare dată când te linge pe față are parte de un pic de sodiu, motiv pentru care caută să o facă din ce în ce mai des, gustul sărat fiind preferatul lui.
Întrebarea care se pune mai departe este dacă există diferențe între rase sau între sexe în privința linsului.
Dar, deoarece linsul are la bază personalitatea câinelui, nu se pot face diferențieri între rase. Câinii ce aparțin tuturor raselor sunt pupăcioși și nu se poate vorbi de vreo diferență în privința vârstei sau a sexului.
Doar că, precum spuneam mai sus, linsul poate deveni un comportament obsesiv pentru unii câini. Dacă li se permite, sunt în stare să lingă continuu, pentru că odată ce încep, pur și simplu nu se mai pot opri. În acest caz se impun câteva lecții de dresaj. În același timp, însă, ideea de dresaj ține și de răspunsul stăpânului. Pentru că unii stăpâni de câini nu au nimic împotriva acestui comportament, în vreme ce alții îl consideră nepotrivit, gândindu-se în primul rând la ceea ce au mâncat sau lins câinii cu câteva minute înainte de a se trezi cu limba lor pe față.
