Există ceva magic în relația dintre monarhie și câinii de companie. Dacă ne gândim puțin, câinii au fost întotdeauna sinonimi cu loialitatea, eleganța și, desigur, cu statutul social – toate fiind calități care descriu perfect regalitatea.
O privire asupra istoriei câinilor de la curțile regale ne dezvăluie nu doar rase alese și povești incredibile, ci deschid pe undeva și ferestre în mințile regilor și reginelor care i-au adorat. Alegerea unui câine nu era niciodată întâmplătoare – fiecare rasă reflecta personalitatea, stilul și statutul monarhului. Așadar, să pășim împreună pe urmele istoriei și să descoperim cum au ajuns câinii de companie adevărate simboluri regale, văzând 7 rase de câini preferate de regi și regine.
Corgii Reginei Elisabeta a II-a – prieteni loiali ai monarhului britanic
Când vine vorba despre câini regali, nimeni nu este mai emblematic decât corgii Reginei Elisabeta a II-a. Imaginează-ți curtea Buckingham plină de aceste patrupede mici și simpatice, cu picioarele lor scurte de care râde toată lumea, dar cu o personalitate uriașă!
Fascinația Elisabetei a II-a pentru această rasă a început când avea doar 7 ani, iar de atunci, corgii au devenit aproape membri oficiali al familiei regale britanice. Welsh Corgi Pembroke, rasa preferată a reginei, este cunoscută pentru natura sa prietenoasă și jucăușă, dar și pentru o încăpățânare dulce, perfectă pentru o regină care știe ce vrea.
Elisabeta a II-a a avut peste 30 de câini din rasa corgi de-a lungul vieții sale, iar fiecare dintre aceștia avea o personalitate unică, de la energicul Dooki, primul corgi al reginei (primit în dar de latatăl ei), la mai recentul Willow, un companion loial până la capăt.
Corgii ei erau tratați regește – nu doar în casă, ci și în afara ei, cu propriile camere și meniuri personalizate. Într-un fel, acești câini simpatici au ajutat monarhia britanică să pară mai accesibilă, creând un contrast fermecător între măreția coroanei și adorabilul lor cerșeală de tip „hei, dă-mi o gustare!”.
Pug-ul din China Imperială – companioni de elită ai împăraților
În China antică, pug-ul era un câine rezervat doar celor mai mari lideri, în special împăraților din dinastia Han și dinastiei Ming. Cu botul său mic, ochii bulbucați și expresia adorabil de melancolică, pug-ul a captat inimile elitei chineze, devenind un simbol al rafinamentului și statutului. De fapt, se spune că acești câini erau atât de importanți încât aveau paznici personali!
Legenda spune că pug-ul avea puteri mistice și era venerat ca protector al casei imperiale. Relația cu curtea regală chineză a fost atât de strânsă încât, atunci când rasa a fost adusă în Europa în secolul al XVI-lea, a fost rapid adoptată de nobilime.
Pug-ii au devenit favoriții reginelor și marchizilor, fiind chiar simboluri ale iubirii și devotamentului. E fascinant cum un câine atât de mic putea purta atât de multă demnitate – și toate astea, fără să-și piardă vreodată „zâmbetul” inconfundabil.
Cavalier King Charles Spaniel – favoritul Regelui Carol al II-lea al Angliei
Câinii Cavalier King Charles Spaniel nu au fost numiți astfel din întâmplare. Regele Carol al II-lea al Angliei era atât de îndrăgostit de acești câini încât era rareori văzut fără unul în preajma sa.
Istoricii spun că regele a fost atât de devotat acestor spanieli, încât a emis chiar un decret prin care le permitea accesul liber în toate locurile publice, inclusiv în Parlament – ceva ce doar un monarh excentric și iubitor de câini ar fi putut realiza.
Rasa Cavalier King Charles Spaniel este recunoscută pentru expresia sa blândă și devotamentul nemărginit față de stăpân. Erau companioni ideali pentru Carol, cunoscut pentru stilul său relaxat și puțin neconvențional. Acești câini au continuat să fie la mare căutare în rândul nobilimii și au rămas simboluri ale eleganței, având un loc de cinste în inimile englezilor, chiar și astăzi.
Ogarii Egiptului Antic – câinele regalității antice
Pentru a găsi originea câinilor de la curțile regale, trebuie să ne întoarcem mult în timp, până în Egiptul Antic. Ogarul – cel puțin, strămoșul lui, saluki, era câinele preferat al faraonilor fiind considerat un dar divin.
Cu o siluetă elegantă și agilitate excepțională, saluki nu era doar un animal de companie, ci un simbol al puterii și al grației. Imaginează-ți acești câini la fel de gracili precum statuile antice, stând alături de faraoni pe tronurile lor mărețe – un scenariu impresionant, nu-i așa?
Ogarii au fost venerați de-a lungul mileniilor și, odată ce au ajuns în Europa, au devenit la fel de respectați în rândul regalității și nobilimii europene. Aveau chiar un loc special în artă și literatură, fiind asociați cu virtutea și vitejia. Faptul că acest câine a rezistat trecerii timpului și continuă să fie apreciat și astăzi ne arată că, uneori, eleganța pură nu se demodează niciodată.
Shih Tzu-ul împărătesei Tzu Hsi – patrimoniu canin imperial
În China imperială, împărăteasa Tzu Hsi (care a condus China între 1860 și 1908) avea o legătură profundă cu câinii Shih Tzu (în traducere, „câinele leu”), considerați bijuterii vii la curtea acesteia. Shih Tzu, cu blana sa luxuriantă și mersul grațios, era un câine destinat exclusiv elitelor și trăia în palatele opulente ale împăraților.
Acești câini miniaturali erau tratați mai degrabă ca membri ai familiei decât ca animale de companie, iar împărăteasa Tzu Hsi îi considera parte din patrimoniul imperial.
Acești câini purtau o semnificație aparte, fiind considerați sacri – se spunea că blana lor lungă și seducătoare reprezenta norocul și prosperitatea. În palatul imperial, Shih Tzu era îngrijit cu atenție, având un program de îngrijire la fel de complex ca cel al unui membru regal. Când această rasă a ajuns în Europa, a devenit rapid preferată de cei care căutau un câine sofisticat și unic, perfect pentru a-și arăta statutul social.
Borzoi – imaginea aristocrației din Rusia
Borzoi, cunoscut și sub numele de ciobănescul rusesc, are o istorie împletită cu aristocrația rusă. Acești câini au fost crescuți de nobilii ruși pentru a vâna lupi și erau admirați pentru viteza, agilitatea și eleganța lor.
Borzoi a devenit un simbol al bogăției și al statutului în rândul elitei ruse, care organiza mari petreceri de vânătoare, unde Borzoii își etalau abilitățile la acest „sport”. Blana lungă, mătăsoasă și aspectul aristocratic al rasei au făcut-o preferata țarilor și a nobilimii ruse.
Chiar și după căderea Imperiului Rus, Borzoi și-a păstrat statutul de rasă grațioasă și nobilă, apreciată atât pentru frumusețea sa, cât și pentru semnificația sa istorică.
Ogarul italian – mici, dar eleganți
Ogarul italian, cel mai mic dintre ogari, a fost favoritul nobilimii italiene în perioada Renașterii. Această rasă era apreciată pentru eleganța, grația și compania sa, acești câini fiind adesea prezentați în portrete alături de proprietarii lor nobili, ca un simbol al luxului și rafinamentului.
Popularitatea lor s-a răspândit în întreaga Europă, devenind favoriții curților regale, inclusiv ai Ecaterinei cea Mare a Rusiei și ai reginei Victoria a Angliei. Ogarii italieni nu erau doar ca câini de poală, ci erau admirați și pentru abilitățile lor de vânătoare, în ciuda dimensiunilor reduse.
Asocierea de lungă durată a rasei cu regalitatea și clasa superioară le-a consolidat statutul de câine al eleganței și nobilimii.
Concluzie
Așadar, câinii regali nu erau doar animale de companie – ei simbolizau loialitate, eleganță și o poveste veche de secole între om și animal. De la corgi-ul drăgălaș al reginei Elisabeta a II-a la greyhound-ul faraonilor egipteni, fiecare rasă ne oferă o privire în viețile și sufletele celor care le-au iubit. Fie că erau simboluri de putere, bunăstare sau eleganță, acești câini au fost martori tăcuți ai istoriei și, în același timp, adevărați ambasadori ai sentimentelor umane.
Foto: Canva Pro