Cu blana lor mătăsoasă și fină, cu figura întunecată și ochii albaștri, pisicile birmaneze arată întrucâtva precum verișoarele lor siameze (chiar dacă cele două nu sunt foarte înrudite). Dacă vrei să-ți iei o pisică birmaneză, ar trebui să cunoști în prealabil câteva lucruri despre ea.
Pisicile birmaneze se nasc albe, dar capătă diverse culori pe măsură ce se maturizează. Ca orice altă rasă de pisici, birmanezele au comportamente și personalități specifice, unice rasei.
Personalitatea pisicilor birmaneze
Pisicile birmaneze sunt, prin natura lor, prietenoase, afective și delicate. În același timp, ele sunt foarte băgărețe și plimbărețe, dar o calitate specifică lor este răbdarea. Această rasă e tolerantă, ceea ce o recomandă ca animal de casă pentru familii.
Pisicilor birmaneze le place să participe în tot ceea ce faci, fie că e vorba de spălatul rufelor, cititul unei cărți sau prepararea mesei. Birmanezele comunică pe o voce joasă pentru a-ți aminti că e vremea să le dai să mănânce sau că vor să fie răsfățate. Sunt pisici adorabile, pe care le iubești din start.
Comportamentul pisicilor birmaneze
Comportamentul loial este caracteristic pisicilor birmaneze, iar printre alte trăsături specifice lor se numără atenția și afecțiunea. De aceea, ele nu pot fi lăsate singure un timp îndelungat. O pisică birmaneză te va urmări peste tot, din cameră în cameră. În general, sunt tăcute, nefiind la fel de vocale precum siamezele.
Birmanezele întâmpină vizitatorii, fiindcă sunt o rasă foarte curioasă. În același timp, sunt delicate și tolerante cu câinii care nu au probleme cu pisicile. Dacă totuși vrei să prezinți un nou animal pisicii birmaneze, ai grijă să o faci încet și într-un mediu controlat.
Ca fapt divers, unele pisici birmaneze sunt predispuse la a căpăta unele ticuri și comportamente compulsive, cum ar fi să sugă, să mestece sau să înghită obiecte care nu sunt de mâncare, precum lâna sau plasticul. Aceasta e o trăsătură des întâlnită la pisicile birmaneze și la cele siameze, iar oamenii de știință nu au aflat cărui fapt se datorează, dar au relevat că factorii de risc ce duc la apariția acestui comportament sunt litierele de dimensiuni prea mici și înțărcarea timpurie.
Pisicile birmaneze au o origine… legendară
Povestea originilor pisicilor birmaneze nu e lipsită de romantism. Ba dimpotrivă. Conform legendei, pisica birmaneză provine dintr-un templu al pisicilor, care aparținea unui preot din antica Burma (fosta Birmania, astăzi, Myanmar). Hoții au atacat preotul și, în timp ce era întins la pământ, dându-și ultima suflare, o pisică loială i-a ținut companie. Apoi, s-a petrecut o transformare mistică: blana pisicii a căpătat o nuanță aurie, iar ochii i-au devenit de un albastru intens, exact ca ai zeițelor pe care preotul le venera.
Și totuși… nimeni nu știe cu exactitate de unde provin pisicile birmaneze sau când au ajuns întâia oară în Europa. Mulți sunt de părere că pisicile erau companioanele sacre ale preoților din templele vechiului Myanmar. Conform unor surse, pisicile birmaneze au fost importate mai târziu din Asia în Franța.
Există dovezi că, în anul 1919, două pisici birmaneze au ajuns cu vaporul, din Asia în Franța, cu ajutorul a doi englezi care le primiseră cadou pentru că ajutaseră în timpul invaziei unui templu. Alte surse spun că industriașul Cornelius Vanderbilt a făcut rost de două pisici birmaneze dintr-un templu și le-a trimis împreună cu o femeie în Franța. Un lucru e cert: rasa de pisici birmaneze a fost recunoscută, înregistrată oficial și arătată publicului în anii ’20, în Franța.
Birmanezele au dispărut în timpul războiului
Conform Cat Fanciers’ Association – cea mai mare bază de date a pisicilor cu pedigree din lume – pisicile birmaneze au dispărut în momentul în care crescătorii și-au oprit activitatea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La un moment dat, în Franța rămăsese o singură pereche de pisici birmaneze destinate reproducerii. Pentru a nu pierde descendența rasei, proprietarii au fost nevoiți să le încrucișeze cu alte rase, cel mai probabil cu rasa de pisici persane. Birmanezele au „supraviețuit” în cele din urmă și, mai târziu, s-au răspândit în întreaga Europă. Aveau să ajungă și în America, dar nu mai devreme de sfârșitul anilor ’50.
Pisicile birmaneze sunt renumite pentru blana și ochii lor
Birmanezele au o talie medie, figura rotundă și un distinctiv botic „roman”. Dar cea mai notabilă caracteristică a lor este blana lungă, într-un singur strat, foarte moale. De regulă, blana lor are culoarea bej pal, zonele de culoare mai închisă putând avea diverse nuanțe. În plus, birmanezele au „mânuși” albe pe lăbuțe, datorate unei gene anume. Și, desigur, o altă caracteristică a pisicilor birmaneze sunt ochii albaștri.
Interesant este că pisicile birmaneze seamănă mult cu o altă rasă: cea himalayană. Ambele au același tip de blană, unele himalayene au și ochii albaștri, așa că, uneori, ele se pot confunda. Dacă te uiți însă cu atenție, remarci câteva diferențe subtile. Una este aceea că pisicile himalayene au fața plată, în vreme ce birmanezele au un botic mai cârn. De asemenea, blana himalayenelor aduce mai degrabă cu cea a persanelor – e lungă, fină și se încâlcește cu ușurință, în vreme ce blana birmanezelor, dintr-un singur strat, abia dacă face câțiva câlțișori.
Citește și: Cum să menții sănătoasă și fericită pisica în vârstă
